Vârsta planetară a Soarelui are loc în viaţa noastră între 22-40 ani. Este perioada în care ne găsim sensul personalităţii noastre, satisfacţia muncii şi ne identificăm cel mai mult cu zodia noastră solară. Este etapa în care punem la încercare tot ce am învăţat din celelalte vârste planetare şi ne regăsim. Tot aici se văd şi lipsurile primelor etape de viaţă, în special pentru cei care nu şi-au găsit încă sensul vieţii până în jurul vârstei de 30 de ani, iar 'rana narcisică' devine şi mai evidentă. Ce înseamnă acest lucru? Astrologul Alexandru Păunescu a explicat la interviurile Astrosens.ro ce implică această perioadă pentru fiecare persoană.
Vârsta planetară a Soarelui este marcată în principal de aspectele profesionale şi sociale ale vieţii noastre, precizează Alexandru Păunescu:
"Soarele este sensul personalităţii noastre. Este planeta din mijlocul acestui ciclu de evoluţie. Şi aici avem etapa adultului tânăr, adultul tânăr care a trecut prin toate etapele de dezvoltare şi acumulare şi acum încearcă el să devină un exemplu, el să acţioneze asupra lui şi el să îşi ia viaţa în propriile mâini şi să decidă ce vrea să facă.
În această perioadă, cei mai mulţi oameni sunt interesaţi de partea profesională, de o anumită recunoaştere, de o anumită formă de interacţiune cu mediul profesional şi social. Este foarte important ca pregătirea profesională să îşi atingă maximul aici pentru că cele mai multe mulţumiri şi împliniri profesionale apar în perioada Soarelui", a precizat Alexandru Păunescu, pentru Astrosens.ro.
Un lucru la care trebuie să fie atenţi oamenii care trec prin această etapă, este să nu uite să se bucure de viaţă şi să ofere înapoi ceva odată ce acumulează tot mai multă experienţă de viaţă.
"Perioada aceasta ţine cont de modul în care ai trecut prin celelalte perioade ale tale, dar da, este cumva floarea vârstei şi oamenii, uneori, se lasă furaţi de peisajul acesta de a acumula medalii şi recompense şi uită să se bucure şi să celebreze faptul că au încheiat perioada lor de acumulare şi să devină ei la rândul lor nişte exemple, nişte modele. Oameni care dau, oameni care iniţiază, oameni care formează la rândul lor pe ceilalţi pentru că, până la urmă, asta înseamnă Soarele".
Alexandru Păunescu a ţinut să demonteze şi 'mitul ascendentului' şi a precizat că ne vom identifica mai mult cu zodia noastră în această etapă.
"Ca să demontăm şi un mit astrologic conform căruia ascendentul influenţează a doua parte a vieţii şi mai ales de la 29, 30 de ani, din punctul meu de vedere, ascendentul este prezent în prima parte a vieţii, până la această etapă de Soare pentru că ascendentul are acea structură corporală şi ţine foarte mult de emoţii. Când începe etapa de Soare, atunci descoperim cu adevărat zodia noastră.
Dacă eu am Soarele în Taur şi sunt Taur, mă voi descoperi pe mine, ca Taur, în această perioadă în care Soarele activează, adică 22 - 40 de ani. Până atunci, ascendentul a fost mult mai puternic".
"Dacă ajungi în perioada Soarelui şi tu încă îţi cauţi un sens, mai ales în mijlocul acestei perioade, înseamnă că ceva din perioadele trecute nu a mers, ceva a rămas descoperit acolo. Perioada de Soare e perioada în care simţi nevoia de întregire. Şi dacă ceva nu a funcţionat, acum simţi acut nevoia de sens şi cauţi, şi cauţi, dar pentru asta trebuie o regresie. Pentru asta trebuie să te întorci un pic, să vezi ce goluri ai în spate, să le umpli sau să le repari şi după aia să vii din nou la Soare.
Este un punct foarte important de narcisism şi când Soarele este prost aspectat, avem impresia că ceilalţi ne neagă cumva realitatea, ne neagă identitatea. Lucrul acesta e foarte frustrant", a mai adăugat Alexandru Păunescu.
"Rana narcisică porneşte din primii trei ani. Acolo avem narcisismul primar. În momentul în care copilul se naşte, el se percepe pe sine ca fiind tot. El nu are limite, nu percepe că are anumite limite din punct de vedere corporal. Consideră că tot ceea ce există este el. Când apare sânul mamei în peisaj, atunci conştientizează că este ceva în afară care îl hrăneşte. Acest sân este bun în momentul în care îl hrăneşte, dar în momentul în care nu este acolo şi dispare, devine 'sânul rău' şi acolo apare frustrarea, frustrarea care este organică şi care la copil apare ca o leziune.
Prima noastră traumă este trauma naşterii, când ieşim dintr-un mediu securizant, într-un mediu care are foarte mulţi stimuli. Şi dacă mama nu intervine şi nu laudă copilul, nu îl susţine şi nu are gânduri pozitive asupra lui, pentru că se spune că un copil va avea destinul pe care mama reveria mamei îl lucrează. Adică dacă mama îşi imaginează un scenariu pozitiv pentru copilul ei, cum va ajunge mare, cum va avea o funcţie, cum va avea o funcţie, acel copil va primi inconştient această informaţie. Dar dacă mama este temătoare, îi este frică că copilul va păţi ceva, că nu e în stare să aibă grijă de el, că relaţia ei cu soţul nu este bună, că există tot felul de situaţii, ei bine acest copil începe să scadă în ceea ce priveşte narcisismul şi devine vulnerabil.
Şi dacă mama nu îl hrăneşte şi nu îl susţine, atunci toată această impotenţă creşte şi creşte şi ajunge la vârsta în care îşi dă seama că el fără ceilalţi nu există şi că nu a fost suficient susţinut de părinţii lui şi de mediul în care a trăit şi atunci se răzbună. Se răzbună pe colegi, pe prieteni, se răzbună în relaţii ca o formă de echilibrare. Adică eu dacă atunci nu am primit şi tu îndrăzneşti să mă lezezi în continuare, să mă sfidezi, eu vin cu o doză de agresivitate care să te facă să încetezi şi să reconfigurezi toată maniera de a interacţiona şi să mă idolatrizezi", a conchis Alexandru Păunescu.
Pentru mai multe informaţii despre vârstele planetare, puteţi citi şi acest articol: Vârstele planetare și evoluția individului
Pe larg, poţi citi despre vârsta planetară a Lunii, a lui Mercur şi a lui Venus.
Urmăreşte aici emisiunea completă cu vârstele planetare, moderată de Daniela Simulescu:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Astrosens și pe Google News
Vezi versiune mobil