Cum poate răspunsul natural al corpului la stres să ne ajute să depășim momentele dificile și când devine acesta o povară pentru sănătatea noastră?
Pupilele ți se dilată, iar camera prinde brusc contur. Oboseala dispare, lăsând în urmă o stare de vigilență intensă. Mușchii ți se încordează, plini de energie, iar pentru un moment, timpul pare să încetinească.
Care este motivul? Ai scăpat tava în mijlocul cantinei.
Nu este neobișnuit ca mintea și corpul nostru să reacționeze exagerat în situații cotidiene. De exemplu, un termen limită pentru un proiect, o ceartă cu un membru al familiei sau un moment stânjenitor pot declanșa ceea ce se numește răspunsul „luptă sau fugi” al corpului.
Acest răspuns constă într-un set de schimbări hormonale și fiziologice care au evoluat pentru a ajuta strămoșii noștri să scape de situații ce le amenințau viața, cum ar fi evitarea unui șarpe veninos sau fuga de o hienă furioasă. Totuși, acest răspuns poate părea nepotrivit pentru tipurile de stresori pe care le întâlnim astăzi.
Când percepem ceva ca fiind amenințător, copleșitor sau stânjenitor, se declanșează o cale de semnalizare cunoscută sub numele de axa HPA. Aceasta începe cu activarea hipotalamusului, centrul de control hormonal al creierului. Hipotalamusul dă alarma, alertând glanda pituitară și glandele suprarenale, ceea ce duce la eliberarea hormonilor de stres precum adrenalina și cortizolul.
Acești hormoni circulă prin sânge și provoacă diverse efecte, cum ar fi creșterea ritmului cardiac pentru a îmbunătăți fluxul de oxigen sau sporirea energiei disponibile creierului. Deși acest răspuns pare benefic pentru a reacționa rapid în fața unui pericol iminent, cum ar fi evitarea unei mașini care derapează, el poate fi util și în situații mai puțin periculoase.
De exemplu, stresul în doze mici poate fi foarte motivant. Nimic nu te impulsionează să exersezi un solo la pian mai mult decât presiunea unui recital viitor. Chiar și învățarea poate beneficia de un mic stres. Hipocampul, o regiune a creierului esențială pentru învățare, este bogat în receptori care răspund la cortizol. Studiile de laborator au arătat că adăugarea unui stresor ușor, cum ar fi o schimbare bruscă de temperatură înainte de o sarcină de memorie, poate îmbunătăți performanța.
În timpul adolescenței, creierul este reconfigurat pentru a promova explorarea și învățarea, iar axa HPA devine mai reactivă. Problema apare atunci când acest răspuns la stres este declanșat prea des sau pentru perioade prea lungi.
În mod normal, hormonii de stres sunt eliberați timp de 15-30 de minute după un eveniment stresant. Însă, dacă ne confruntăm cu stresori multipli sau persistenți zilnic, axa HPA se adaptează, rămânând activată mai mult timp și eliberând continuu hormoni de stres. Acest lucru poate provoca probleme în întregul corp, precum insomnie, confuzie mentală, tulburări digestive și chiar boli de inimă.
Cât de mult stres este prea mult? Este greu de spus, deoarece fiecare persoană experimentează stresul diferit. Factori precum genetica, mediul și vârsta pot influența modul în care reacționează corpul.
Indiferent de situație, există metode care pot ajuta la gestionarea stresului. De exemplu, exercițiile fizice pot stimula producția de neuroni noi, ajutând creierul să devină mai rezistent la stres. Petrecerea timpului cu prietenii poate, de asemenea, să atenueze răspunsul corpului la stres, datorită hormonului oxitocină, care ne ajută să ne simțim mai conectați cu ceilalți și reduce activitatea axei HPA. Acțiuni simple, precum respirația controlată în momentele stresante sau scrierea într-un jurnal zilnic, pot avea un impact major.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Astrosens și pe Google News
Vezi versiune mobil