Sigurătatea privită ca o provocare globală. Factori sociali și impactul asupra bunăstării individului

Autorul articolului: Alexandra-Valentina Dumitru |
Data publicării:
| Categorie: Wellness
Freepik.com
Freepik.com

Singurătatea este sentimentul că „sunt mai puțin conectat cu ceilalți oameni decât mi-aș dori să fiu.” Este o experiență foarte subiectivă, ceea ce o face diferită și de izolare.

Să începem cu un exemplu. Pot alege să mă izolez și să mă simt bine în legătură cu asta, dar doar tu poți spune dacă te simți singur. De fapt, poți să fii singur într-o mulțime. Poți fi singur într-o căsnicie. Poți fi, de asemenea, foarte mulțumit și să nu te simți singur pe un vârf de munte.

Începând din anii 1950 și până în zilele noastre, știm că oamenii au devenit din ce în ce mai puțin implicați în relațiile cu ceilalți. În unele studii, până la 60% dintre oameni spun că se simt singuri cea mai mare parte a timpului. Cele mai mici estimări sunt de 30-40% dintre oameni care afirmă că se simt singuri. Tinerii adulți cu vârste între 16 și 24 de ani sunt cel mai singuratic grup de vârstă, iar, din nou, printre adulții în vârstă, există o creștere a singurătății, în special pe măsură ce oamenii își pierd prietenii sau partenerii. Însă singurătatea este răspândită în întreaga lume, în toate categoriile de vârstă, de venituri și în toate demografiile.

Epidemia de singurătate

Există mulți factori responsabili pentru această epidemie de singurătate. Aceasta nu a început odată cu revoluția digitală. Singurătatea era deja în creștere, cel puțin din anii 1950, parțial din cauza faptului că am devenit o societate mult mai mobilă, în care rețelele de familie și prieteni sunt perturbate pe măsură ce oamenii se mută pentru locuri de muncă și alte oportunități, cum ar fi educația. Toate acestea sunt benefice pe de o parte, dar ne îndepărtează de țesătura de apartenență în care mulți dintre noi ne-am născut și pe care o construim o mare parte din viața noastră.

Când televiziunea a pătruns în casele americane, a existat o scădere a implicării în comunitate. Oamenii ieșeau mai rar, se alăturau mai puțin cluburilor și mergeau mai rar la lăcașuri de cult. De asemenea, invitau mai rar persoane în casele lor. Toate acestea au contribuit la creșterea deconectării noastre și la nivelurile tot mai ridicate de singurătate.

Aceasta s-a agravat și mai mult odată cu revoluția digitală, care ne-a oferit tot mai multe ecrane la care să ne uităm și programe software concepute special pentru a ne atrage și a ne menține atenția, îndepărtându-ne astfel de persoanele dragi.

Legătura dintre iubire și creier. Cum ne modelează creierul emoțiile?

Singurătatea și sănătatea

Julianne Holt-Lunstad, cercetătoare în domeniul singurătății, a descoperit că singurătatea este la fel de periculoasă pentru sănătatea noastră precum fumatul a jumătate de pachet de țigări pe zi. Se crede că stresul este una dintre principalele cauze ale deteriorării sănătății fizice cauzate de singurătate, dar probabil există și alte cauze. De asemenea, cercetările arată că persoanele singure, la bătrânețe, prezintă un declin cognitiv mai rapid. Știm că acest proces de creștere sau scădere a stresului afectează modul în care îmbătrânește creierul nostru.

Multe alte studii arată că cea mai bună alegere pe care o putem face pentru a ne menține pe o cale bună a bunăstării este să investim în relațiile noastre cu ceilalți. Nu doar relațiile noastre cele mai apropiate ne fac să ne simțim conectați, ci și toate tipurile de relații: cu persoana care livrează corespondența, cu casierul de la magazinul alimentar și cu toți cei pe care îi întâlnim ocazional. Toate aceste mici interacțiuni personale contribuie mult la sentimentul că aparținem și ne ajută să simțim că suntem conectați cu ceilalți.

Despre singurătate și teama de ceilalți

Mulți oameni care sunt singuri simt că ceilalți nu vor să fie în preajma lor. Știm că oamenii singuri pot transmite uneori mesajul că nu vor să fie abordați, deoarece le este teamă de ceilalți sau de lume.

Oamenii singuri pot învăța mai multe despre cum să facă gesturi și să transmită semnale care arată „Aș dori să mă conectez,” chiar dacă le este teamă să facă acest lucru. De fapt, au fost dezvoltate forme de terapie cognitiv-comportamentală în care oamenii sunt învățați aceste abilități sociale și cum să-și revizuiască presupunerile despre faptul că nu sunt doriți de ceilalți.

 

Youtube video image

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Astrosens și pe Google News

Articole similare
Cele mai noi articole
Trend - Top citite
Get it on Google Play




pixel