Săptămâna de dinaintea Paștelui se numește Săptămâna Mare. Este o perioadă marcată de o spiritualitate profundă și de un comportament mai sobru. Muzica și distracția nu sunt permise sau cel puțin nu este bine să fie afișate în public. Săptămâna Mare este săptămâna Deniilor. Denia este un serviciu religios care este ținut seara, după ora 17.
Cuvântul „denie” este de proveniență slavă și denumește o slujbă de seară, fiind folosit, de regulă, cu referire la slujbele din Săptămâna Patimilor, Săptămâna Mare. Totodată, cuvântul trimite și la privarea de plăceri lumești, este o perioadă de retragere, chiar de asceză, de evitare a excesului. Suntem cu toții pe urmele Patimilor Mântuitorului Hristos și suferim la gândul trădării la care va fi supus.
În sfânta și marea zi de Marți, avem, în primul rând, pilda celor zece fecioare. Aceasta este o lecție de mare însemnătate pentru cei care cred că avem timp, pentru cei care lasă totul pe ultimul moment, pentru cei care nu își dau seama că în orice clipă s-ar putea să nu mai existe „mâine”.
Cele zece fecioare îl așteptau pe Mire, însă doar cinci dintre ele au avut suficient untdelemn pentru candelele lor, celelalte cinci au rămas fără.
Semnificația ortodoxă a acestei parabole ne duce și în direcția unei candele goale în așteptarea lui Hristos, iar o candelă goală este, de fapt, o inimă nepregătită, o inimă ce nu a făcut suficiente fapte bune. Fără iubire, fără smerenie, fără milostenie, nu îl putem cunoaște pe Hristos, Dumnezeul nostru.
Citiți această rugăciune specială pentru ziua de marți:
„Doamne Dumnezeul meu, osândit stau înaintea Feţei Tale celei Sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie, o, Izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile îndurării Tale, ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al credinţei şi mărite Prorocule, care eşti mai mare decât toţi prorocii, precum Însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui Ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înaintea judecătorului Veşnic, şi fă să se îndure de mine, că ai multă îndrăzneală înaintea Lui. Întinde mâna aceea cu care L-ai botezat şi strică cugetele mele cele rele şi mă întăreşte să-mi petrec viaţa pe calea cea bună a lui Dumnezeu. O, Prorocule, luminează-mi mintea cu poruncile Domnului, ca să le ţin minte şi să le păzesc până la capătul vieţii mele. Şi să stai lângă mine în ora morţii mele, să ma duci pocăit înaintea Stăpânului meu, Dumnezeu. Roagă-te încă şi pentru toată lumea, ca Dumnezeu să dea ajutor creştinilor, şi celor vii şi celor răposaţi, şi să-i odihnească de nevoile cele multe, să le dea toate cele de trebuinţă şi să-i învrednicească Împărăţiei Sale. Amin”.
Sursă rugăciune: Doxologia.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Astrosens și pe Google News
Vezi versiune mobil