Noi cercetări publicate de arheologul Keith Prufer de la Universitatea din New Mexico, SUA, arată că un sit din Belize a fost crucial în studierea originilor mayașilor și a răspândirii porumbului ca aliment de bază.
Potrivit studiului publicat în jurnalul Nature Communications, excavările din Belizer, alături de analizele ADN, indică un eveniment de migrație anterior necunoscut al oamenilor din America de Sud care s-au îndreptat înspre regiunea maya din nord.
Prufer și colegii săi au excavat 25 de morminte care datează din urmă cu 10.000 și 3.700 de ani de la două așezări situate în Munții Maya din Belize, America Centrală. Aceste situri au fost create sub stânci de calcar înalte care au protejat oamenii, resursele și mormintele acestora timp de mai bine de 7.000 de ani.
Scheletele excavate au dezvăluit o varietate de informații ADN antice despre deplasările populațiilor timpurii în Americi. O migrație timpurie spre sud a oamenilor din nord în urmă cu între 9.600 și 7.300 de ani prezintă o înrudire îndepărtată cu mesoamericanii din ziua de astăzi, inclusiv populații ce vorbesc limba mayașă.
Apoi, un eveniment de migrație anterior necunoscut, care a început în sud în urmă cu 5.600 de ani, a avut un impact demografic major asupra regiunii, contribuind la peste 50% din descendența tuturor indivizilor ce au urmat. Această nouă descendență a provenit dintr-o sursă ancestrală vorbitorilor de limbile Chibchan de azi, care trăiesc din Costa Rica și până în Columbia.
Preistoria genetică a populațiilor umane din America Centrală era în mare parte neexplorată, astfel că rămăsese o lacună importantă în cunoașterea expansiunii globale a oamenilor. Tocmai de aceea, noile cercetări sunt interesante și revoluționare, a precizat Prufer, citat de Phys.org.
Excavările și analizele ADN „susțin scenariul în care horticultorii asociați Chibchan s-au deplasat înspre nord în regiunea Yucatan aducând cu ei varietăți îmbunătățite de porumb, precum și cassava și ardei chili, iar apoi s-au îmbinat cu populațiile locale pentru a crea noi tradiții care au dus în cele din urmă la forme mai intensive de agricultură”.
„Noi considerăm că migrația acestor oameni a fost importantă pentru dezvoltarea agriculturii și, în cele din urmă, pentru comunitățile mai mari și vorbitoare de maya”, a subliniat Prufer, adăugând că porumbul oferea proteine esențiale și putea fi depozitat în spații uscate. Odată ce oamenii au avut o sursă certă de hrană, aceștia au tins să desfășoare activități agricole și să rămână în același loc, astfel ducând la comunități mai mari.
Porumbul nu a fost mereu o componentă importantă în dieta acestor oameni, a mai explicat Prufer. Cei mai timpurii migranți mâncau cel mai probabil varietăți de porumb sălbatic, precum și alte plante, fructe de mare și vânat. Prin selectarea celor mai mari și mai bune semințe, oamenii au început să domesticească planta, crescând știuleți mai mari și modificând semnificativ peisajul și biodiversitatea, un proces care a avut loc în mare parte în America de Sud.
În cele din urmă, consumul de porumb a evoluat până când acesta a devenit un aliment de bază, la fel cum europenii au folosit grâul. Răspândirea porumbului a accelerat, îndreptându-se dinspre sud înspre nord, la populația maya, iar apoi pe ambele continente astfel încât atunci când spaniolii au ajuns în jur de 1500 e.n., porumbul era un element de bază din dieta amerindienilor, scrie Descopera.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Astrosens și pe Google News
Vezi versiune mobil