La finalul postului, toate păcatele sunt iertate, iar Hristos cu iubirea sa cea mare îl primește cu brațele deschise și pe cel care sosește în ceasul întâi, dar și pe cel care ajunge în al doisprezecelea ceas. Cuvântul rostit de preoți în noaptea de Înviere are o rezonanță cu totul și cu totul specială, fiind plin de speranță, de bucurie și de iertare, arătând darurile pe care le primim odată cu Învierea Mântuitorului.
La miezul nopții pământul s-a cutremurat, iar Domnul nostru Iisus Hristos s-a ridicat din groapă. Femeile mironosițe care au venit să îi ungă trupul de dimineață au găsit mormântul gol, fiind întrebate de îngeri de ce îl caută pe cel viu printre cei morți, mai târziu li s-a arătat miracolul, văzându-L pe Iisus Însuși.
Această sărbătoare minunată este esența creștinismului și stă la baza credinței în viața veșnică. Avem prin miracolul Învierii lui Hristos speranța că viața este mai mult de atât și că prin moarte cu toții vom putea pătrunde în împărăția Domnului, intrând în lumină, gustând din veșnicie.
La ora 12 în noaptea de sâmbătă spre duminică în toate bisericile ortodoxe din țară preoții ies cu lumânările aprinse cântând „veniți de primiți lumina, lumina lui Hristos luminează tuturor”. Acest simbol al luminii ne trimite cu gândul la simbolul vieții, dar și la simbolul cunoașterii. Lumina este cea care ne face să vedem calea. Să ieșim din întuneric, așadar, și să ne potrivim pașii după pașii luminii care luminează pentru toți cei ce sunt gata să o urmeze.
După ce oamenii aprind lumânările, preoții rostesc cuvântul Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului. Aceste vorbe sunt precum chemarea de la început, un îndemn către unitate, un îndemn al iubirii Lui Hristos pentru toți: „de s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi răsplata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, că de nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până la ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul ai unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, că darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel de pe urmă ca şi pe cel dintâi”.
Biruința asupra morții ne-a adus tuturor speranța și iată, nu mai trebuie să ne temem, căci viața întru eternitatea luminii ne așteaptă pe toți: „Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a slobozit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea cel ce a fost ţinut de ea (…). Unde-ţi este, moarte, acul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit. Sculatu-s-a Hristos şi au căzut diavolii. Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte. Înviat-a Hristos şi nici un mort nu aste în groapă; căci Hristos, sculându-se din morţi, începătorul celor adormiţi s-a făcut”.
Totodată, cei care nu văd miracolul Învierii și nu pot pătrunde încă în simbolistica ei, au șansa să îi dea ei un sens, un înțeles. Sau ar putea să se oprească doar pentru o clipă și să privească în jurul lor. Oare nu totul se trezește la viață? Nu înfloresc acum toți pomii, nu apar acum toate florile pământului și ne încântă privirile? Hristos moare precum o iarnă lungă a păcatelor și înviază ca o primăvară a luminii.
Priviți în jurul vostru și bucurați-vă de miracolul vieții!
Hristos a înviat!
sursă: (Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt de învățătură pentru Sfânta și Dumnezeiasca învierea a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Astrosens și pe Google News
Vezi versiune mobil