Evoluția umană accelerează sau încetinește? Iată ce spun cercetătorii!

Autorul articolului: Alexandra-Valentina Dumitru |
Data publicării:
| Categorie: Wellness
Freepik.com
Freepik.com

În ultimii 3.000 de ani, multe populații au asimilat adaptări genetice la mediile lor locale. Deci, care sunt alte schimbări recente? Și vor influența inovațiile noastre tehnologice evoluția noastră?

Platoul înalt tibetan se află la aproximativ 4500 de metri deasupra nivelului mării, având doar 60% din oxigenul care se găsește la altitudini mai joase. În timp ce vizitatorii și coloniștii recenți se confruntă cu răul de altitudine, tibetanii nativi urcă munții cu ușurință. Această abilitate nu vine din antrenament sau practică, ci din modificări ale câtorva gene care permit corpurilor lor să profite la maximum de oxigenul limitat.

Aceste diferențe sunt evidente încă de la naștere. Bebelușii tibetani au, în medie, greutăți mai mari la naștere, o saturație mai mare a oxigenului și sunt mult mai susceptibili de a supraviețui decât alți bebeluși născuți în acest mediu. Se estimează că aceste schimbări genetice au evoluat în ultimii aproximativ 3000 de ani și continuă să evolueze. Ar putea părea o perioadă lungă, dar ar fi cea mai rapidă adaptare evoluată vreodată într-o populație umană.

Este clar că evoluția umană nu s-a încheiat. Deci care sunt alte schimbări recente? Și vor influența inovațiile noastre tehnologice și științifice evoluția noastră?

În ultimele câteva mii de ani, multe populații au s-au adaptat genetic la mediile lor locale. Oamenii din Siberia și Arctica sunt adaptați unic pentru a supraviețui în condiții de frig extrem. Ei dezvoltă degerături mai lent și pot continua să își folosească mâinile în temperaturi sub zero mult mai mult decât majoritatea oamenilor. Au suferit selecție pentru un ritm metabolic mai ridicat care crește producția de căldură.

Mai la sud, oamenii din sud-estul Asiei pot să se scufunde la 70 de metri și să rămână sub apă aproape cincisprezece minute. De-a lungul miilor de ani trăind ca vânători nomazi pe mare, ei au dezvoltat genetic spline neobișnuit de mari care acționează ca rezervoare de oxigen, permițându-le să rămână sub apă mai mult timp, o adaptare similară cu cea a focilor care se scufundă adânc.

Deși poate părea banal prin comparație, abilitatea de a bea lapte este o altă astfel de adaptare. Toate mamiferele pot bea laptele mamei lor când sunt pui. După înțărcare, ele opresc gena care le permite să digere laptele. Dar comunitățile din Africa, Orientul Mijlociu și nord-vestul Europei care foloseau vaci pentru lapte au văzut o creștere rapidă a variantelor de ADN care împiedică oprirea genei în ultimii 8000 de ani. Cel puțin în Europa, consumul de lapte ar fi putut oferi oamenilor o sursă de calciu pentru a ajuta la producerea de vitamina D, pe măsură ce s-au mutat spre nord și lumina Soarelui, sursa obișnuită de vitamina D, a scăzut.

Deși nu întotdeauna în moduri evidente, toate aceste schimbări îmbunătățesc șansa oamenilor de a supraviețui până la vârsta reproductivă. Asta conduce selecția naturală, forța din spatele tuturor acestor schimbări evolutive.

Medicina modernă elimină multe dintre aceste presiuni selective prin menținerea noastră în viață atunci când genele noastre, uneori combinate cu bolile infecțioase, ne-ar fi ucis. Antibioticele, vaccinurile și apa curată fac diferențele dintre genele noastre mai puțin importante.

Dar chiar dacă fiecare persoană de pe Pământ ar avea acces la medicină modernă, asta nu ar însemna sfârșitul evoluției umane. Asta pentru că există alte aspecte ale evoluției în afară de selecția naturală. Medicina modernă face ca variațiile genetice care ar fi fost supuse selecției naturale să fie supuse în schimb așa-numitei derive genetice. Prin deriva genetică, diferențele genetice variază aleatoriu într-o populație. La nivel genetic, medicina modernă ar putea de fapt să crească varietatea, deoarece mutațiile dăunătoare nu ucid oamenii și, astfel, nu sunt eliminate. Această variație nu se traduce neapărat în diferențe observabile, sau fenotipice, între oameni, totuși.

Cercetătorii au investigat, de asemenea, dacă adaptările genetice la un mediu specific ar putea apărea foarte rapid prin modificarea epigenetică: schimbări nu la genele în sine, ci la faptul dacă și când anumite gene sunt exprimate. Aceste schimbări pot apărea pe parcursul unei vieți și pot fi chiar transmise descendenților.

 

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Astrosens și pe Google News

Articole similare
Cele mai noi articole
Trend - Top citite
Get it on Google Play


DC Media Group Audience


pixel