Este esențial să recunoaștem că trauma afectează pe fiecare în mod diferit. Ceea ce poate fi traumatic pentru o persoană poate să nu fie pentru alta. Trauma poate include experiențe precum abuzul fizic sau psihologic, intimidarea, neglijarea emoțională sau martorul violenței
Termenul de iubire de sine este adesea înțeles greșit ca răsfățul prin activități de îngrijire personală, cum ar fi băile cu spumă și arderea lumânărilor. Dar este vorba despre cultivarea unei conexiuni autentice cu tine însuți și înțelegerea propriilor nevoi. După traumă, această conexiune poate părea tensionată sau chiar pierdută.
Un alt motiv pentru care este dificil să ne iubim după traumă este că trauma afectează simțul valorii proprii. Când se întâmplă ceva groaznic, ne poate face să simțim că nu suntem suficient de buni sau că, într-un fel, merităm ceea ce ni s-a întâmplat. Aceste gânduri negative pot începe să preia controlul, făcând dificil să credem că merităm iubire, chiar și din partea noastră.
Când se întâmplă ceva traumatic, ne poate zdruncina până în măduva oaselor și pierdem sentimentul de siguranță și securitate pe care îl aveam în noi înșine și în lume. Este ca și cum pământul de sub picioarele noastre dispare brusc, lăsându-ne vulnerabili și expuși.
Este comun să dezvoltăm mecanisme de adaptare pentru a face față durerii traumei. Posibil să dăm vina pe noi înșine sau închizându-ne emoțiile ca un scut împotriva unei dureri suplimentare. Dar, deși aceste mecanisme de adaptare pot oferi o protecție temporară, ele ne țin și blocați într-un loc singuratic și nefericit, incapabili să mergem înainte. Construirea unui zid în jurul inimii noastre poate ține durerea la distanță, dar ne împiedică și să ne deschidem către posibilitatea vindecării, creșterii și iubirii de sine.
Efectele devastatoare ale iubirii neîmpărtășite. Te afli în această situație?
Pași către iubirea de sine:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Astrosens și pe Google News