Înconjurat de probleme, mereu în goana după bani, cu gândul la ziua de mâine, la facturi, la felul în care se prezintă în societate, la politică și la alte probleme ale cotidianului, omul a uitat de conexiunea cea mai importantă: cea cu natura.
Felul în care oamenii din India își onorează încă religia și cultura, face ca natura lor să fie protejată. Specii de copaci, dar și de animale, ajung să trăiască mult mai mult și să se afle în afara pericolului de a dispărea, spun cei de la BBC.
În India oamenii venerează natura, o văd ca fiind o parte din întreaga divinitate, alături de univers. Pallalamma Devi este cunoscută și ca fiind zeița naturii. Oamenii care îi vizitează templul speră să fie binecuvântați cu sănătate, prosperitate și fertilitate. Templul acestei zeițe este înconjurat de copaci, inclusiv de smochini sacri. Cuplurile care nu au copii aduc, de asemenea, ofrande acestei zeițe.
Astfel de practici religioase și de temple, precum cel închinat zeiței Pallalamma Devi, au făcut ca habitatul natural din zonele respective să fie protejat. Copacii, frunzele, iazurile, toate acestea sunt considerate spațiu de credință colectivă. În India, oamenii consideră copacii a fi sacri, și îi venerează. Frunzele și florile acestora fac parte din ritualurile lor. Printre credințele lor exista și aceea că orice distrugere a naturii i-ar mânia pe zei care s-ar răzbuna apoi.
Și animalele sunt apărate în India, având latura lor sacră. Șerpii sunt protejați în India, fiind un simbol al renaștrii. Se crede că dacă un șarpe este omorât, atunci, mai mulți șerpi se vor renaște special pentru a se răzbuna pe cel vinovat.
Nici mediul și nici resursele nu sunt luate de-a gata, pădurile sunt venerate tocmai pentru că le oferă oamenilor mediul potrivit desfășurării și susținerii vieții. Triburile Gharo și Khasi din nord estul Indiei își protejează copacii de orice intervenție umană, considerând că dacă copacii nu vor fi atinși, zeița mamă va proteja comunitatea.
Există în literatura română romanul „Maitreyi” de Mircea Eliade. Felul în care autorul prezintă cultura indiană este în același timp fascinant și tulburător. Atât Maitreyi, eroina, cât și sora sa, Chabu, sunt îndrăgostite de copaci. Maitreyi îi spune tânărului Allan că prima dragoste este un copac: „Am iubit întâi un pom, din aceia pe care noi îi numim «șapte frunze »”. Allan consideră acest fapt ca fiind unul ridicol. Însă tânăra indiancă insistă, fapt care ne face să înțelegem diferit însemnătatea pe care o au arborii în spațiul lor sacru: „ba da, e dragoste. Și Chabu iubește, acum, pomul ei; dar al meu era mare, căci ședeam pe atunci în Alipore și acolo erau arbori mulți și voinici, și eu m-am îndrăgostit de unul înalt și mândru, dar atât de gingaș, atât de mângâietor”.
Poate că ar trebui să reînvățăm să iubim natura, să o privim cu alți ochi, să înțelegem că dacă nu ne considerăm arborii sacri și nu iubim natura îndeajuns de mult, nu vom mai avea, într-o zi, ce aer să respirăm.
surse: bbc.com, Mircea Eliade, Maitreyi
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Astrosens și pe Google News
Vezi versiune mobil