Fiecare zi este specială şi merită celebrată, mai ales atunci când există motive în plus în calendar. Fie că este vorba despre sărbători cunoscute în toată lumea, sau de ocazii mai puţin ştiute, în orice zi a anului există cel puţin o sărbătoare demnă de atenţie, ce oferă un motiv în plus atât de amuzament, cât şi de extindere a ariei de cunoaştere sau de sporire a gradului de conştientizare. Iată ce marchează ziua de 23 februarie:
Ziua de 23 februarie a fost aleasă drept ziua culorii roz ca simbol împotriva intimidării în şcoli ("bullying") dar şi în mediul online şi oriunde astfel de manifestări regretabile sunt prezente.
Ziua culorii roz (#PinkDay), denumită şi Ziua tricoului roz (#PinkShirtDay), a fost înfiinţată în 2007 în Nova Scotia, Canada, după ce doi elevi de liceu, David Shepherd şi Travis Price, au văzut că un coleg de clasa a 9-a de la Central Kings Rural High School este intimidat pentru că, deşi băiat, a ales să se îmbrace cu un tricou roz, culoare asociată mai degrabă fetelor.
Cei doi colegi nu au vrut să lase lucrurile aşa şi s-au decis să-l susţină pe colegul victimă a intimidărilor convingându-i pe toţi elevii şcolii să vină a doua zi la cursuri îmbrăcaţi cu câte un tricou roz. Cei doi au cumpărat chiar mai multe tricouri roz pe care le-au oferit celor care nu aveau astfel de obiecte vestimentare în garderobă.
Ziua de 23 februarie este şi ziua în care suntem invitaţi să jucăm o partidă de tenis (#PlayTennisDay). Acest sport este practicat în forma sa modernă încă de la jumătatea secolului XIX, când doi prieteni, Harry Gem şi Augurio Perera au pus bazele acestui sport pe peluza de pe proprietatea engleză a lui Perera. Primul club de tenis a fost creat la scurt timp după aceea, în 1872 şi avea iniţial doar 4 membri.
Originile tenisului pot fi urmărite însă până în Franţa secolului XII, când era jucat lovind mingea cu palma şi nu cu racheta. Regele Ludovic al X-lea era un mare iubitor al acestui precursor al tenisului (denumit "jeu de paume" şi descris şi de Alexandre Dumas tatăl în "Cei trei muşchetari"). De altfel, regele Ludovic al X-lea este considerat şi primul jucător de tenis din lume cunoscut după nume.
Iar după o partidă încinsă de tenis putem să ne refacem energia consumând pâine cu banane, alături de o ceaşcă de ceai sau cafea, pentru că în data de 23 februarie sărbătorim şi Ziua pâinii cu banane (#BananaBreadDay).
Aceste savuroase fructe au sosit în Europa din Asia, aduse de diferitele seminţii năvălitoare încă din jurul anului 300 î.Hr. În prezent, deşi sunt crescute în regiuni cu climă caldă din Asia, America Latină şi Africa, bananele sunt considerate cel mai popular fruct din Anglia.
De cealaltă parte, pâinea cu banane este o delicatesă simplă şi ieftină, ce a devenit populară în anii '30 în SUA; în perioada Marii Depresii Economice. Conform istoricilor culturii americane din prima jumătate a secolului XX, pâinea cu banane a fost o găselniţă a gospodinelor care, în contextul crizei, nu doreau să arunce bananele prea coapte, care începeau să se înnegrească. Aşa cum s-a dovedit ulterior, cu cât bananele erau mai răscoapte, cu atât sunt mai dulci iar pâinea cu banane este mai delicioasă.
Prima reţetă de pâine cu banane a apărut într-o carte de bucate publicată în SUA în 1933. Foarte uşor de pregătit, pâinea cu banane reprezintă şi în prezent un desert apreciat de întreaga familie. Variantele moderne de pâine cu banane includ fulgi de ciocolată, nuci sau fructe uscate.
Nimeni nu-şi mai aminteşte originile Zilei biscuiţilor pentru căţei (#InternationalDogBiscuitAppreciationDay), dar fiecare exemplar canin din lume ştie cu siguranţă care este cea mai bună metodă de a sărbători această zi. Căţeii de companie vor da din cozi de bucurie dacă stăpânii lor le oferă tipul preferat de biscuiţi sau dacă vor găti pentru ei nişte biscuiţi delicioşi care să marcheze această zi.
Primii biscuiţi pentru căţei au fost pregătiţi la jumătatea secolului XIX de americanul James Spratt. Ideea i-a venit după ce s-a întors de la Liverpool, Anglia, unde a văzut căţei maidanezi care mâncau cu poftă biscuiţi din raţia de hrană a marinarilor. James Spratt a produs primii biscuiţi pentru căţei la Londra, după o reţetă secretă ce includea atât carne cât şi legume.
Ziua hidrografului militar este sărbătorită, în fiecare an, la data de 23 februarie. În această zi, în 1926, prin Decizia Ministrului de Război nr. 126, s-a înfiinţat Serviciul Hidrografic Maritim.
Serviciul Hidrografic Maritim era, la vremea înfiinţării, un serviciu special de hidrografie, geofizică şi astronomie pe lângă Divizia de Mare, având ca atribuţii "să se ocupe cu studiile, sondajele şi ridicările relative la fluviu şi mare, preocuparea, păstrarea şi asigurarea navelor cu hărţile şi instrumentele necesare navigaţiei şi ridicărilor hidrografice, controlul cronometrelor, executarea semnalului de oră în portul Constanţa, date meteorologice, aerologice şi oceanografice", potrivit www.mapn.ro şi volumului Calendarul Tradiţiilor Militare (2010).
Serviciul hidrografic permanent s-a înfiinţat în România după Primul Război Mondial, cu scopul de a desfăşura acţiuni complexe, pentru asigurarea navigaţiei în Marea Neagră. Primul sediu al instituţiei a fost găzduit de clădirea Şcolii Navale din Constanţa, în prezent sediu al Muzeului Marinei Române.
După înfiinţarea Serviciului Hidrografic Maritim, în perioada 1926-1955, hidrografii militari au executat măsurătorile hidrografice la gurile Dunării şi prospecţiunile pentru extinderea portului Constanţa, au participat la reamenajarea pentru navigaţie a căilor fluviale şi a litoralului şi au editat peste 20 de hărţi noi de navigaţie, pentru zona de vest a Mării Negre.
Până în 1940, Serviciul Hidrografic Maritim a desfăşurat acţiuni specifice, printre cele mai importante numărându-se: executarea de măsurători hidrografice la gurile Dunării, executarea de prospecţiuni pentru extinderea portului Constanţa, editarea hărţilor de navigaţie la scara 1: 50.000 în zona de litoral românesc, indică portalul oficial al Direcţiei Hidrografice Maritime - www.dhmfn.ro. Între 1940 şi 1945, a asigurat acţiunile de luptă ale Marinei Militare, din punct de vedere hidrografic şi hidrometeorologic. După cel de-Al Doilea Război Mondial, şi-a redus activitatea, pentru ca în următorii zece ani, până în 1954, prin grija acestui Serviciu, să fie tipărite 20 de hărţi, pentru asigurarea navigaţiei în partea de vest a Mării Negre, indică portalul www.semperfidelis.ro.
În 1955, Serviciul Hidrografic Maritim a fost reorganizat, devenind, prin Hotărârea 2444 a Consiliului de Miniştri al RPR, emisă la 11 noiembrie 1955, Direcţie Hidrografică Maritimă (DHM). Aceasta a desfăşurat, în perioada 1955-1990, un spectru extins de acţiuni în folosul navelor româneşti militare şi civile, dintre care se remarcă: construirea şi punerea în funcţiune a farurilor Constanţa (1960) şi Sf. Gheorghe (1968), editarea Cărţii Pilot a Mării Negre şi a avizelor pentru navigatori, indică site-ul oficial al instituţiei, www.dhmfn.ro.
După 1990, instituţia, reorganizată, a editat, printre altele, 37 de hărţi de navigaţie naţionale, în 2002 a realizat prima Hartă Electronică de Navigaţie (ENC) din România, iar în perioada 2002-2003 a realizat Sistemul Meteorologic Integrat Naţional al Forţelor Navale (SIMIN - FN).
Activitatea Direcţiei Hidrografice Maritime a fost stabilită şi reglementată prin Legea nr. 395 din 2004 privind activitatea hidrografică maritimă, instituţia dobândind statutul de autoritate naţională în acest domeniu.
Din ianuarie 2007, DHM a devenit reprezentanta Guvernului României, în calitate de stat membru al Organizaţiei Hidrografice Internaţionale (OHI), iar din 2008, este acreditată ca instituţie ce desfăşoară activităţi de cercetare ştiinţifică, fiind implicată în proiecte cu finanţare naţională şi europeană, potrivit sursei menţionate anterior.
În anul 2012, DHM a devenit cel de-al 27-lea oficiu hidrografic recunoscut pe plan mondial ca producător de hărţi electronice de navigaţie, prin afilierea la Centrul Internaţional pentru hărţi electronice de navigaţie (IC-ENC), de pe lângă Oficiul Hidrografic al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Un an mai târziu, IC-ENC a validat şi a distribuit pe plan internaţional prima hartă electronică de navigaţie, produsă de specialişti români, "Harta nr. RO405002" (harta electronică echivalentă hărţii marine 1.050.02 De la Capul Tuzla la Capul Midia).
În 2015 au fost întocmite primele hărţi navale speciale tip NATO şi un act normativ specific, care cuprinde specificaţiile tehnice pentru întocmirea tuturor tipurilor de hărţi navale speciale existente în NATO, notează www.dhmfn.ro.
Începând cu anul 2016, laboratorul avize pentru navigatori din structura DHM are atribuţii specifice în transmiterea de informaţii de navigaţie pentru sistemul Aliat Global. În acest context, au fost elaborate publicaţii nautice noi, care conţin specificaţiile tehnice necesare întocmirii hărţilor navale speciale tip NATO, şi toate hărţile de navigaţie româneşti au început să fie realizate în sistemul geodezic internaţional WGS84.
În perioada 2016-2019, au fost validate de către IC-ENC încă 30 de hărţi electronice de navigaţie, iar din anul 2020 toate hărţile de navigaţie maritimă întocmite de DHM au cod QR.
sursa: Agerpres
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Astrosens și pe Google News
Vezi versiune mobil